La un moment dat, în viaţa mea profesională a survenit un moment extrem de critic. Eram cuprins de îndoieli şi nu reuşeam să identific soluţia corectă. Un context nefavorabil m-a adus în buza hotărârii de a ieşi din afaceri. Cu inima grea de nehotărâre m-am adresat deputatului Neagu Victor, căruia i-am cerut un sfat în legătură cu ceea ce aveam de gând să fac.  Mi-a rezolvat dilema în câteva cuvinte, spunându-mi că dacă nu mai sunt în joc, “mingea” nu mai are cum să ajungă la mine. Dar daca rămân în joc, “mingea” va fi pasată şi în dreptul meu şi atunci voi şti ce să fac cu ea. Pe loc îndoiala mea a cedat. M-am reîntors în “joc”, desi nu apucasem să-l părăsesc. Iată cum mi-au fost oferite, exact cuvintele de care aveam nevoie pentru a-mi recâştiga energia necesară depăşirii momentului critic…

Cum spuneam chiar la deschiderea blogului, cele mai adânci, cele mai adevărate lecţii le-am învăţat nu din cărţi, ci de la oameni. Ei bine, una dintre lecţii s-a referit la valoarea trădării. Şi tot sfatul bun ca pâinea caldă a mai vârstnicului meu prieten, mi-a limpezit vederea. E adevărat, se referea la trădarea în politică, dar e o lectie pe care am extins-o în toate domeniile vieţii mele.

Cu nişte ani în urmă, când eram debutant în ale politicii, s-a declanşat, la un moment dat, o adevărată migrare de politicieni dinspre un partid spre altul. Cu acest prilej expresia “migrare politică” a intrat în limbajul jurnalistic. Eram derutat şi confuz. Până atunci nu-mi pusesem niciodată problema că aş putea să plec din partidul la care mi-am început cariera politică. Ar fi ca şi cum mi-aş părăsi parinţii, pentru a-mi alege alţii mai făloşi. Cu bune, cu rele, partidul în care mă aflam şi în care sunt şi la ora actuală, îmi făcuse ”iniţierea”. Erau unele lucruri care mă nemulţumeau, erau şi altele pe care nu le înţelegeam, dar aceste aspecte mi se păreau nesemnificative, pe lângă satisfacţia pe care o resimţisem atunci cand îi vedeam pe unii dintre “maeştri “ la treabă. Simplitatea şi naturaleţea cuiva precum Ion Iliescu, care era la fel de sfătos precum un părinte cu tinerii din partid, mă umpleau de admiraţie. Iar modestia sa proverbială a fost mereu pentru mine o marcă a calităţii umane adevărate. Prin urmare când au inceput “tradările” să-şi arate colţii, derutat şi intrigat de ceea ce vedeam, m-am adresat prietenului meu mai mare, Neagu Victor. Mi-a rezolvat dilema, în stilul său. Mi-a spus : ” Dacă pleci, timp de o lună vei fi cel mai iubit…Dar tot restul vieţii, un trădător…!”

…Cuvinte puţine ! Dar cât de mult sens!…

Mulţumesc şi acum pentru ele !

3 Responses to “Dacă nu rămâi în joc, mingea n-are cum să vină la tine !”