Archive for December, 2009

N-am ştiut niciodată să fiu romantic. Nu s-au lipit de mine nici unul dintre sfaturile pe care revistele lucioase le pun la bătaie pentru a face din tine cel mai mare cuceritor. De fapt, mi-a venit să râd când am auzit prima dată că, pentru a-ţi seduce iremediabil iubita, trebuie să aprinzi în toată casa lumânări parfumate, (scandalizând firmele de asigurări, pentru gradul mare de risc la care te expui) şi să-i dăruieşti prăjituri în formă de inimă, glazurate cu jeleu roşu, taman în ziua de Sfântul Valentin, pentru ca toate prietenele ei să moară de invidie când or auzi. Mi-a venit să râd, pentru că dacă acesta ar fi întra-adevăr un criteriu, astăzi aş fi fost singur cuc, contemplându-mi nefericirea. Dar viaţa a fost extrem de îngăduitoare cu mine şi deşi n-am fost în stare să pun la bătaie nici unul dintre trucurile de prin revistele de femei, totuşi astăzi am alături de mine un fel de înger. E perioada sărbătorilor şi îngerii sunt pomeniţi mult mai des decât în timpul anului, lucru de care voi abuza şi eu astăzi. De fapt, îngerii sunt printre noi, aşa cum ne asigură adesea cei pricepuţi în aceste taine, şi soţia mea Daniela e unul dintre aceştia. Nu, nu mă prea pricep la cuvinte frumos ambalate şi nici la gesturi spectaculoase, ca în telenovelele care le fac să suspine pe doamne. Dar iubirea dintre noi şi prietenia soţiei mele îmi alimenteaza pur şi simplu existenţa.

Afacerile şi toată strădania de a face lucrurile necesare într-un bussines, îmi răpesc cea mai mare parte a zilei. Dacă îngerul meu, Daniela, nu m-ar aştepta acasă rabdătoare, netezind cu multă ştiinţă asperităţile diverselor întâmplări, cum ar arăta încheierea fiecărei zile…?

De multe ori îmi spun că “astăzi” o să fie ziua în care o să-i cer iertare soţiei mele pentru lucrurile mai puţin fericite, pe care cu voie sau făra de voie, poate le-am comis la adresa ei. Dar am tot amânat mereu ziua aceea, aşa că prind din zbor prilejul sfânt al sărbătorilor şi momentul obligatoriu al bilanţului pe care îl aduce cu sine sfârşitul fiecărui an, pentru a face acest lucru şi pentru a-i mulţumi. Îi cer totodată să ierte faptul că, spre deosebire de ea, care arată şi se poartă ca un înger, eu sunt un simplu muritor, cu păcatele inerente unei asemenea condiţii, aşa că o rog, să-mi acorde această circumstanta.
E perfect adevărat, n-am fost prea impresionat când, ajuns la Verona şi văzând balconul care a făcut celebră povestea celor doi îndragostiţi, am făcut o cugetare prozaică, la care m-a obligat constatarea că semăna leit cu balconul meu de acasă. Poate s-ar fi cuvenit să-mi impresionez soţia şi să fac o analogie ca la carte, între dragostea lui Romeo şi sentimentele mele pentru ea. Dar soţia mea îmi cunoaşte deja incapacitatea “tehnică” de a rosti idei romantice frumos ambalate.
De fapt, acesta este lucrul pentru care o iubesc cel mai mult. Faptul că sunt eu însumi atunci când sunt cu ea, că este tot timpul alături de mine, în ciuda imperfecţiunilor mele, că-mi acordă prietenia şi sprijinul ei necondiţionat.

Da… în fiecare zi sunt sedus şi fermecat de soţia mea, a cărei discreţie şi întelegere sunt repere absolute pentru mine. Dar nu în fiecare zi ştiu să-i dau de înţeles cât de importante sunt darurile pe care mi le face prin simpla sa prezenţă alături de mine.

De aceea, mă folosesc de acest prilej pentru a-i mulţumi şi a-i ura LA MULŢI ANI! Pe care să-i petreacă alături de mine, bineînteles…!

* Martha Louise a Norvegiei

Vin sărbătorile, de fapt, sărbătorile au început să vină de la începutul lunii noiembrie din punct de vedere mediatic şi al promovării comerciale a acestora.

În schimb, pentru mine sărbătorile vin în fiecare an în aceeaşi perioadă, odată cu apariţia cadourilor în ghetuţele copiilor, odată cu retrăirea amintirilor legate de petrecerea sărbătorilor de iarnă în oraşul meu natal Voluntari. Spre deosebire de ultimii ani, când schimbările climatice ne-au privat de cel mai frumos simbol al iernii- zăpada, acum avem din belşug! Îmi doresc să văd copiii mergând la colindat, brazii împodobiţi, şi întregul peisaj al iernii să  îmi transmită din nou o stare de spirit magică, aşa cum se întâmpla altă dată…O stare de spirit ce tare aş vrea să o mai regăsesc şi acum în sufletele oamenilor şi să o revăd în ochii lor.

Dar, din păcate acum văd mult mai multă încrâncenare, luptă, deznădejde şi oameni necăjiţi printre semenii mei.

Aş vrea ca măcar acum în preajma Crăciunului să putem retrăi pentru câteva zile spiritul sărbătorilor şi să aducem bucurie celor din jur prin zâmbetul nostru. Aş vrea ca voluntărenii să nu uite de tradiţiile locului, copiii să meargă şi anul acesta cu pluguşorul, sorcova şi să lase personajele virtuale să se odihnească. Aş vrea ca totul să ramână la fel ca atunci, neschimbat…..din păcate vremurile se schimbă, copiii cresc mai repede, iar preocupările noastre se diversifică şi adevăratul spirit al Crăciunului se pierde printre grijile de zi cu zi. Totuşi aş vrea, să nu uităm că putem schimba ceva în jurul nostru începând în primul rând cu a schimba ceva în noi, iar spiritul sărbătorilor ne poate ajuta să fim mai buni.

Vă doresc Sărbători Fericite !

La Mulţi Ani !

Alegerile prezidenţiale din România s-au încheiat. Au câştigat ambii candidaţi. Adicătelea cum vine asta?…ar întreba cetăţeanul turmentat mai mult  de confuzia anunţului,  decât de aburii alcoolului.

Păi aşa bine: Geoană în România, Băsescu în afară!

Suportaţi o mică discuţie despre modul în care Băsescu a câştigat în afara României? O mică discuţie, aşa de blog, şi de amorul dreptăţii care în România, de-a pururi va umbla cu capul spart…?

OK, să discutăm aşadar…!

S-au spus multe vorbe  în taberele politice,  zilele acestea, şi multe dintre ele la supărare. S-a mers până acolo încât, s-a sugerat că ar trebui să considerăm votul românilor din diaspora mai puţin important decât al celor din ţară. Este, evident, o exagerare! Orice cetăţean român cu drept de vot, trăitor oriunde l-au dus paşii pe această planetă, are un cuvânt de spus prin votul lui.

Problema pe care o incriminez şi o consider demnă de a ne da de gândit, constă în MODUL în care s-au câştigat alegerile în afara ţării.

În condiţiile în care, Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia a tras, încă din 5 noiembrie, un semnal de alarmă cu privire la modalitatea în care se pregătea organizarea scrutinului electoral din Italia, respectiv fraudarea acestuia, ne mai mirăm de ce arată aşa de ciudat  repartiţia procentuală a voturilor colectate din străinătate? Să luăm de pildă  Italia. Toate locaţiile în care s-a decis amplasarea  celor de  55 de secţii de votare,  au fost decise în funcţie de controlul total pe nişte băieţi harnici şi pricepuţi la făcături cu aspect legal ( şi m-aş referi doar la deputatul cu nume de aliment: William Branză) îl puteau exercita asupra membrilor din comisii. Tot ei aveau să gestioneze şi   fluxul electoral, în aşa fel încât să iasă stamba la cot, în favoarea tătucului bătauş (şi aici mă refer, evident, la Băsescu).
Ştiţi cum au arătat aceste secţii de votare?

Majoritatea lor au fost  improvizate în săli de cinematograf, hoteluri sau sedii ale unor asociaţii, nefiind din punct de vedere legal  adecvate desfăşurării scrutinului electoral, deoarece asupra acestora nu se putea produce un control real.
Sunt de asemenea dovezi indubitabile ale turismului  electoral, dar şi a mitei  electorale,  elemente ce au caracterizat votul de duminică nu numai în ţară, ci şi în străinătate.

Să ne mai amintim  aşa, în treacăt, şi  evenimentul prin care a fost inlăturat din Guvern  Dan Nica, tocmai pentru că  democrat-liberalii să ia Ministerul de Interne,  iar structurile obediente  acestuia să închidă ochii şi să acopere operaţiunile de fraudare.

Una peste alta, Traian Băsescu s-a reîntors la Cotroceni, loc din care, de fapt, nici n-a apucat să plece. Contestat, discutat şi mai ales „amputat”, căci, altfel,cum  s-ar putea numi felia pe care a ştiut s-o menţină mereu lipsa în clasa politică românească şi care a dus la lipsa oricărei solidarităţi şi respect în interiorul acesteia?

Ceea ce este trist este faptul că, în timp ce noi ne exprimăm punctele de vedere, care pe bloguri, care la televizor, care la coadă la piaţa de vechituri, a doua ţară cea mai săraca din Uniunea Europeană, România,  are mici speranţe să dezgheţe ajutorul de la FMI. Între timp, planează asupra noastră, precum asupra leşurilor de după o bătălie cumplită, corbii negri ai şomajului, recesiunii, devalorizarea leului, falimentul…să mai continui?

Am considerat mereu, că judeţul Ilfov, mica mea patrie natală, merită să fie exclusiv,  în centrul atenţiei unei televiziuni. O televiziune care să  acorde atenţia cuvenită, “fostului sector agricol Ilfov”, judeţului “atipic” cum i se spune, într-un stil cliseistic exasperant.

Locuitorii acestei comunităţi aveau nevoie să fie informaţi, altfel decât  de către televiziunile centrale, care se ocupă de judeţul Ilfov  în grabă, şi se lasă seduse în special de aspectele negative, pe bună dreptate, criticabile. Le acord televiziunilor comerciale din Bucureşti  scuza că se afla sub  tirania îngrozitoare a ratingului, dar noi,  locuitorii Ilfovului,  vedem  un judet în plină expansiune, ale carui realizari merită notate şi ale cărui aspiraţii sunt demne de respectul datorat oricărei comunităţi. Iată de ce am considerat de datoria mea să ofer acestui judeţ, posibilitatea de a fi racordat la informaţia sinceră, netrucată, aşa cum este ea culeasă din  realitate, datorie care s-a concretizat în realizarea primei şi a singurei televiziuni locale a judeţului Ilfov, precum şi a singurului radio on-line pe care l-a dat judeţul llfov.

“Viaţa-i crudă, uneori”, spunea versul naiv, dar perfect adevărat al unui cântec de demult. Şi am simţit şi eu pe pielea mea acest lucru,  atunci când, după ce, cu destulă greutate, am  pus pe picioare  televiziunea locală generalistă, IF TV (după ce în prealabil lansasem “Radio If” ) , şi am “aflat” prin diverşi, că de fapt altcineva ar sta în spatele ei. Că interesele politice ale nu stiu cui o guvernează. Că este “a mea”,  numai cu numele. Ce mai tura-vura, toate invenţile aferente lansării unui asemenea zvon…! De aceea sunt dator tuturor cu precizări şi limpeziri, chiar dacă ele s-au mai făcut de-a lungul timpului şi prin emisiuni televizate.

Da! Această televiziune îmi aparţine în totalitate. La fel şi Radio-If cu emisie on-line. Şi tot a mea va fi şi agenţia de ştiri la care mă gândesc de ceva timp, şi care va fi principalul izvor de ştiri pentru Ilfov şi împrejurimi.

Da! Este greu să finanţezi, o televiziune locală, atâta vreme cât 99% din publicitate este înghiţită de televiziunile centrale.

Da, trebuie susţinută financiar din alte afaceri,  pentru că o televiziune nu se poate susţine prin ea însăşi, decât dacă face compromisuri îngrozitoare, care m-ar umple de ruşine.

Şi nu! Nu este a lui Pandele. N-a fost niciodată şi oricine trebuie să ştie că dacă aude un zvon contrar,  el a fost lansat intenţionat, pentru a produce confuzie. De aceea am simţit nevoia să mai pun încă o dată lucrurile în adevărata lor lumină.

Experienţa IFTV, mi-a arătat cât de importantă este răspândirea informaţiilor care contează pentru viaţa noastră de zi cu zi, într-o manieră nepărtinitoare şi plină de acurateţe, dar mai ales într-o manieră ce exclude senzaţionalul ieftin, primitiv, care face acum să sară acul audienţei, stabilind diferenţe lipsite de valoare între o televiziune şi alta. De aceea vreau să măresc limitele acestei televiziuni.

În scurt timp,  IFTV va cunoaşte o transformare importantă. Va deveni dintr-o televiziune locală,  o televiziune globală şi va purta numele grupului de firme MIBA. Chiar acum, în ciuda unor eforturi extraordinare şi din punct de vedere financiar şi din punct de vedere editorial,  suntem  in plina munca de rebranduire si reasezare a noii televiziuni on-line MIBA TV.

Deoarece subiectele propuse de echipa redacţională a acestei televiziuni, au o anvergură suficienta pentru a raspunde interesului unui număr mare şi extrem de variat de telespectatori, MIBA TV se va strădui să acopere tot ceea ce contează pentru telespectatori. Şi deşi e greu, e criză, şi toată lumea se întreabă cum va arăta ziua de mâine, eu o să aplic din nou deviza mea preferată:”Uneori a fi prea prudent e cel mai mare risc din toate”. Şi ştiu că voi reuşi. Această nouă televiziune on-line va fi consacrată ca şi până acum, informării într-un mod neconvenţional, guvernat de bun-simţ, şi netributar nici unui joc politic sau de altă natură! Prin urmare, în viitorul apropiat, voi fi fericit să  găzduiţi prin intermediul spaţiului virtual la care acum o întreagă planetă are acces, televiziunea on-line MIBA TV.

Asteptaţi-vă să vedeţi oameni de o valoare intelectuală şi profesională certă, subiecte care să raspundă frământărilor dvs.  şi mai ales, o abordare temeinică. Cu MIBA TV,  în sfârşit, veţi avea sentimentul normalităţii la care aspirăm noi toţi,  oamenii de bun-simţ, de oriunde am fi!