LIBERALISMUL ECONOMIC

Conferinţă ţinută de Prof. Gh. Taşcă la Institutul Social din Bucureşti,

la 28 ianuarie 1923

Gh. Taşcă (1875-1951) a fost profesor de economie politică la Universitatea din Bucureşti şi la Academia de Înalte Studii Comerciale. A fost ministru, cooptat ca tehnocrat, în guvernul Iorga şi ministru plenipotenţiar. A reprezentat ţara la diverse tratative economice. A murit în închisoarea de la Sighet.

Peroraţia conferinţei

După o lungă perioadă de eclipsă, determinată de greşelile făcute în aplicarea regulilor formulate de doctrină, această şcoală economică reintră din nou în viaţă, cu o nouă putere dată de experienţa socială făcută după război şi cu strălucirea dată de constatarea existenţei legilor neschimbate ale ştiinţei.

Pe baza acestor legi şi principii, putem clădi o organizare industrială, un regim de circulaţie şi o împărţire de bunuri care să se apropie de un ideal de dreptate.

În loc de o societate în care fiecare cetăţean să fie sclavul statului, în care iniţiativa individuală să fie distrusă, în care fiecare să muncească după comandă, să lucreze cât vrea şi unde vrea statul, în care proprietatea să fie în tot momentul ameninţată de impietarea statului, în care să nu ştii ce ai, să nu ştii pe ce contezi, în care energia lâncezeşte, inteligenţa nu e apreciată nici răsplătită, în care împărţirea se face după reguli arbitrare, în care statul face industrie, face comerţ, face meserie, face export şi de câte ori pierde, se acoperă din averea indivizilor, în care cei ce fac eforturi mari se pedepsesc pentru că li se ia averea pentru a se da unora care nu lucrează, sub cuvânt de dreptate socială, în care categoriile sociale, supunându-se nu ştiu cărui determinism istoric, caută să se sfâşie între ele, în care sub pretext de luptă de clasă, se asmut chiriaţii împotriva proprietarilor, cei de la ţară împotriva celor de la oraş, lucrătorii împotriva conducătorilor, consumatorii împotriva negustorilor, funcţionarii împotriva statului, adică a lor înşile, bellum omnium in omnes, – am avea o societate în care fiecare străduindu-se să-şi asigure interesul personal, ar ajuta pe semenul său, în care producţia ar lua o mare dezvoltare, cantitatea de bunuri s-ar spori considerabil şi din masa astfel sporită, fiecare ar lua potrivit cu utilitatea socială pe care el însuşi o aduce în societate, în care, la adăpostul libertăţii de asociaţie, s-ar face contractarea pe teren de egalitate şi împărţirea ar fi făcută cu cea mai mare justiţie, în care proprietatea ar fi respectată, dreptul fiecăruia garantat, în care, chiar dacă ar exista oarecare neegalităţi sociale, însă nivelul bunei stări a celui mai umil ar fi cu mult superior celui mai fericit din societatea în care ar domni egalitatea, în care libertatea schimbului ar duce la înfrăţirea popoarelor, în care, desigur, că această stare nu ar surveni deodată, dar tendinţa ar fi aceasta.

Între aceste două stări sociale avem de ales şi îmi pare rău că timpul măsurat pentru o conferinţă nu-mi dă putinţa să vă arăt că nu există a treia. ”

AM DORIT SA INSEREZ TEXTUL ACESTA , POATE IL VA CITI SI PANDELE SI SE VA GANDI DE 10 ORI INAINTE ATUNCI CAND IA O DECIZIE SA MAI FACA CATE UN S.R.L. sau S.A. CARE SA SE OCUPE DE UDATUL FLORILOR PRIN PARCURI , bla , bla …

cu alte cuvinte, ii transmitem ca a trecut era comunistilor ( sper ) , si ca e cazul sa lase privatii ( in conditii libere si de concurenta loiala) sa se dezvolte pe piata economica ,NU SA NE IMPUNA SOCIETATI VISATE DE EL !