Despre om se spune că este o fiinţă socială, iubitor de semeni  şi dornic de “traiul în comun”. Se spune doar, în fapt dorinţa de supravieţuire  şi dominare a omului prin orice mijloace îl face în fiecare zi să se îndepărteze de acest concept, ce în teorie apare ca fiind definitoriu pentru noi oamenii. Numai că “traiul în comun” înseamnă şi acceptarea semenilor  aşa cum sunt ei- diferiţi şi unici. Acceptarea diferenţelor şi a ideilor ce ne caracterizează pe fiecare în parte.

Ceea ce constat în ultimul timp este că suntem din ce în ce mai puţin dispuşi să îi acceptăm pe semenii noştri în cazul în care au idei diferite de ale noastre. Într-o oarecare măsură e normal să ne despartă diferenţele şi să ne apropie ideile comune. O problemă devine acest comportament în momentul în care începem să ne facem rău datorită acestor diferenţe.  Ideile şi conceptele diferite  ne despart şi ne fac să ne comportăm într-un mod de-a dreptul inuman.

Am sesizat ideea următoare ce o regăsesc foarte des în comportamentul celor din jurul meu şi în cadrul societăţii româneşti în ansamblul ei: Dacă nu eşti cu noi înseamnă că eşti  împotriva noastră. Diferenţa nu este tolerată, iar conceptul despre care vorbim atât de des –democraţie- îl lăsăm în cărţile prăfuite de cei 20 de ani de încercări politice. Ne este greu să acceptăm libertatea de opinie, fără a arunca cu venin în cei care nu sunt “de aceeaşi baricadă” cu noi. În schimb, politicienii români au învăţat foarte bine ce înseamnă inconsecvenţa de idei şi principii ce îi fac să oscileze cât de des pot pentru a–şi atinge obiective personale.

Acest comportament uman este regăsit în toate straturile sociale şi la toate nivelurile politice şi sociale: De la liderii politici care prin ceea ce fac nu le acordă românilor “dreptul constituţional la fericire”, până la ura asupra vecinilor ce nu sunt la fel ca noi: nu ţin cu aceeaşi echipă de fotbal, nu sunt de aceeaşi etnie, etc.

Aceste exemple vă pot părea simpliste, puerile, dar vedem în fiecare zi cum din situaţii banale se pot naşte adevărate drame. Datorită faptului că nu am învăţat să tolerăm diferenţele.

Tot despre diferenţe şi despre societatea românească a vorbit şi preşedintele Victor Ponta într-o scrisoare adresată mai multor consulate ale ambasadelor străine la Bucureşti. Ataşez în continuare o sinteză a acestei scrisori:

1. Guvernul Emil Boc a adoptat în mod sistematic acte neconstituţionale. În mod repetat, şi pentru subiecte extrem de grave (precum tentativa reducerii pensiilor), acest comportament arată o voinţă politică ce supune judecătorii constituţionali la teste tot mai numeroase.
   1. Abuzul de putere al majorităţii parlamentare, care nu mai ţine cont nici de legi, nici de proceduri şi nici de cutume, în tentativa sa de a-şi impune unilateral voinţa. Efectul este o politizare fără precedent a tuturor instituţiilor, precum şi un control al tuturor acestor instituţii.
   2. Restrângerea nejustificată a drepturilor cetăţeneşti, ca pretext folosit în mod abuziv pentru a justifica măsuri sociale fără precedent.
   3. Atacurile sistematice la adresa mass-media, care au devenit o practică obişnuită atât pentru preşedintele Băsescu, cât şi pentru partidul de guvernământ, prin instituţiile pe care le controlează.
   4. Concentrarea în mod nedemocratic a puterii în mâinile Preşedintelui României, şi utilizarea abuzivă a acesteia, fapt evident prin controlul efectiv asupra Guvernului, dar chiar şi asupra Parlamentului (prin intermediul majorităţii pe care o controlează).
   5. Implicarea directă a Preşedintelui României în conducerea unui partid politic, în pofida prevederilor Constituţiei.