Archive for August, 2010

Clopotele bat şi viaţa merge mai departe, însă ele anunţă într-un mod simbolic începutul unui sfârşit politic pentru primarul din Voluntari, pe care îl numeam “prea iubit”. Constat din întâlnirile pe care le am cu oameni simpli din Voluntari că este iubit din ce în ce mai puţin.

Clopotele bat în Voluntari şi am putea spune că sunt clopotele lui Pandele, nu de alta dar au inscripţionate numele acestuia pe ele. De obicei îţi “pui numele” pe ceva în momentul în care acel ceva îţi aparţine sau aspiri să îţi aparţină “totul” în situaţia în care eşti într-o funcţie publică. Asemănarea dintre preşedintele Băsescu şi Pandele o putem sesiza şi în acest caz, Pandele îşi copiază “modelul” politic pas cu pas încercând probabil să aibă acelaşi “succes.” Preşedintele Băsescu şi-a inscipţionat numele pe clopotele bisericii din Cotroceni.

Un alt aspect care ţine de liniştea oamenilor din Voluntari şi nu are legătura cu ambiţiile de a rămâne în cartea de istorie a oraşului Voluntari este legat de disconfortul fonic provocat de aceste probe de sunet despre care ai impresia că nu se mai termină. În plus faţă de acest lucru îţi creează un sentiment neplăcut, sunetul clopotului fiind asociat cu evenimente negative ce au loc în comunitate.

Primarul din Voluntari face orice să-şi satisfacă orgolile personale. Din anul 2000 se străduieşte să schimbe destinaţia terenului pe care activează asociaţia sportivă Inter Voluntari. Nu ştiu dacă doreşte să-şi mai construiască încă un cartier rezidenţial precum cel din strada Școlii, sau cel din Matei Basarab din Pipera, sau cel de pe Popasului sau altele.

Ştiu însă sigur că pe acel teren va rămâne asociaţia sportivă ce deţine acte de posesie din 1995, cadastru şi intabulare din 2010 şi mai ştiu că de curând Pandele a cumpărat cu bani publici o echipă de fotbal. În acest sens vă arăt ultima încercare a “dictatorului din Voluntari” de a deposeda asociaţia sportivă de terenul de fotbal.

În aceasta vacanta am călătorit împreună cu soţia mea prin mai multe oraşe din Italia. Ne-am obişnuit ca în fiecare vară să mergem singuri in concediu, iar iarna să fim alaturi de prieteni si colegi. Ne place să călătorim cu maşina pentru că ne oferă privilegiul de a vedea peisaje superbe, şosele perfecte şi locuri de parcare, ceea ce nu avem încă în ţară.

Unele dintre lucrurile de care ne minunăm noi, românii când mergem în străinătate sunt banale. Banal vă poate părea şi faptul că le menţionez printre lucrurile pentru care alegem să călătorim cu maşina, numai că la noi în ţară lucrurile normale sunt privite ca mari realizări- să nu uitam cu ce fast a inaugurat ministrul Berceanu 20 de km de autostradă între Turda şi Gilău.

Dar să revin la povestea mea de vacantă. Probabil o călătorie cu avionul ar fi mult mai rapidă, mai scumpă dar şi mai saraca din punct de vedere al experientelor.

Am trecut graniţa pe la Naidaş, am înnoptat la Zagreb şi am făcut prima oprire la Firenze. Florenţa poate fi socotită un „imn închinat Renaşterii”, străzile ei fiind pline de biserici şi monumente, iar galeriile ticsite cu picturile şi sculpturile unora dintre cei mai celebri artişti europeni. Cu cinci secole în urmă oraşul era aproape de neegalat, fervoarea lui artistică şi intelectuală nu avea asemănare, iar bogăţia lui era fără pereche. Florenţa a fost patronată de familia de Medici, din care a făcut parte şi Papa Ioan al X-lea şi Papa Clement al VII-lea. Am vizitat aproape tot ce se putea vedea. Am stat trei ore la coadă să intrăm la Galeriile Uffizi care contin o impresionanta colectie de opere de artă ce apartin unora din cei mai mari pictori ai Italiei precum Botticelli, Leonardo da Vinci, Raphael sau Michelangelo, am văzut Palatul Pitti, Domul, Cappele Medici, Palatul Vecchio. Ne-am plimbat prin gradinile Boboli si pe Ponte Vecchio.

Am fost surprinşi să vedem că în Florenţa sunt puţini români, ceea ce ne determina  să credem că Dubai sau alte destinaţii exclusiviste, scumpe, primează în faţa oraşelor culturale. Am revăzut superba zonă Toscana şi ne-am amintit cu drag de vacanţa de acum doi ani petrecută printre plantaţii de măslini şi viţă de vie.

A doua oprire a fost la Sorrento in sudul orasului Napoli, unde am vizitat insula Capri, oraşul-muzeu Pompei ce a fost acoperit de lava vulcanului Vezuviu în 24 August anul 79 I.H. Am făcut plaja la Postiano şi nu am rezistat tentaţiei de a bea limoncello, băutura tradiţională a zonei şi am mâncat lămâi si kiwi culese de mine din curtea interioară a hotelului. Coasta Amalfitana este de neegalat din perspectiva peisajelor ce combina in mod incredibil muntele cu marea si albastrul turcoaz cu verdele intens.

Am plecat apoi pentru cinci zile la Roma, capitala Italiei, unde am vizitat Vaticanul in compania unui ghid vorbăreţ, jumătate american, ce ne-a descris tot ce am vazut. M-au impresionat Cappella Sistina, Biserica St. Petru, pentru mareţia şi grandoarea ei şi mormântul lui Papa Ioan Paul al II- lea. Nu am omis Piazza del Popolo, Piazza di Spagna, Colosseumul, orasul vechi, Columna lui Traian, Basilica Santa Maria Maggiore si am aruncat banuţi în Fontana di Trevi. Roma este într-adevar superbă, foarte vizitată dar şi primitoare, o destinaţie ideală pentru vacanţe reuşite.

Am plecat apoi spre coasta vestica a Italiei, la Rimini, unde am făcut plajă pe un nisip mai fin decât cel din clepsidră. Am vizitat paradisul fiscal San Marino care dincolo de aceasta eticheta este un adevarat muzeu istoric in aer liber care troneaza cu cele trei turnuri pe varful muntelui.

După doua zile pline am pornit spre casă, oprind pentru doua nopţi în Austria, într-o staţiune montană aşezată la 100 km de Viena.

Am intalnit de-a lungul acestei vacante mai multi romani muncind in Italia in domeniul turismului care aveau un comportament exemplar. Ultima noapte de concediu am petrecut-o la Arad, unde ne-am revenit imediat după ce am fost serviţi de un ospătar plictisit de muncă pe un fundal sonor cu muzică de club. Ma întreb de ce românii se schimbă total când lucrează în Italia, Franţa sau alte ţări. Probabil pentru ca apreciaza ceea ce li se ofera, pentru ca acolo regulile sunt respectate deoarece nu au caracter abuziv, pentru ca sunt apreciati in functie de valoarea lor, pentru ca nu sunt jigniti, pentru ca primesc respectul celor ce ii conduc. Am acumulat multe experiente si am avut sansa sa respir un aer curat, mai putin poluat din punct de vedere al climei, dar si moral si mai ales am simtit pulsul unor locuri in care oamenii zambesc pe strada si nu sunt impovarati de greutati, nedreptati si neputinte.

Cel mai important lucru pe care il facem de fiecare data cand avem ocazia sa calatorim este acela de a invata. Invatam de la oamenii din jur, invatam din estetica locurilor, invatam de la natura care ofera multe exemple de organizare si manifestare. Nu trecem nepasatori pe langa o vitrina amenajata cu gust, nu ne ferim sa admiram arhitectonica fie si a unei bancute dintr-un parc sau a unui cos de gunoi, nu ezitam sa fim atenti la modul in care sunt amenajate spatiile verzi din orase, observam cum sunt organizate si iluminate parcarile sau cum sunt asfaltate trotuarele in acord cu estetica unei strazi.

Ma intreb cati dintre politicienii romani care calatoresc frecvent in alte tari pe bani publici fac acelasi lucru. Cat si ce invata acolo in conditiile in care sunt transferati de la aeroport in hoteluri de 5 stele de unde probabil ca nu mai ies decat pentru eventuale cumparaturi de lux. Etapa in care se afla acum tara noastra nu ma determina sa cred decat ca politicienii nostri nu au mers niciodata pe strazi cu orele si nu au privit niciodata in jur.

Eu cred in continuare ca ceea ce trebuie sa facem cu totii este sa invatam permanent din orice calatorie sau intamplare, fie ca te afli in Romania sau in alte tari. Exista potential in fiecare dintre noi si in fiecare loc si acesta trebuie exploatat.

Pasul către decădere al preşedintelui Traian Băsescu în ochii opiniei publice a fost un proces de lungă durată. Un pas mare reprezentat de paşi mărunţi de-a lungul timpului ce au zdruncinat chiar şi încrederea celor mai fanatici susţinători. Traian Băsescu era aplaudat la scenă deschisă ca un adevărat salvator al naţiei, minute în şir. Românii s-au aruncat în braţele deţinătorului de slogan frumos ambalat sub formă de promisiune idilică: ” Să trăiţi bine”.  Slogan ce astăzi este puternic asociat cu o afirmaţie peiorativă la adresa celor ce se lasă uşor “păcăliţi” de promisiuni. Dar felul în care constatăm această decădere se face  în mod direct- prin discuţiile pe care le avem cu alţi cetăţeni sau în mod indirect – prin observaţia reacţiei maselor vizavi de persoana preşedintelui. Ieri de ziua marinei am putut vedea măsura acestei decăderi a preşedintelui în faţa electoratului, a românului plătitor de taxe şi a românului ce asteaptă lunar şomajul. Ieri  Traian Băsescu a simţit gustul amar al dispreţului arătat de cetăţeanul nedreptăţit de politica de conjunctură arătată de clasa politică actuală.

A fost huiduit în cadrul manifestărilor ce au avut loc la Constanţa dedicate zilei marinei, episod ce a fost relatat destul de puţin în presă. Cei de la Antena 3 au insistat pe subiect, în timp ce PROtv şi TVR nici nu au pomenit de aşa ceva, concentrându-se pe evenimentul în sine. În timp ce ziarul Gândul titrează în ediţia de astăzi: Preşedintele Traian Băsescu pare să-şi piardă din popularitate. Aflat la Constanţa de Ziua Marinei, preşedintele a fost fluierat, huiduit şi apostrofat, ieri, chiar la el acasă de turiştii aflaţi pe faleza din faţa Cazinoului.

Acesta este unul dintre lungile episoade ce vor urma cu siguranţa în cariera zbuciumată a marinarului naufragiat în politică. Aceasta este încă o dovada în plus că promisiunile nu sunt totul şi diferenţa dintre estenţă, substanţă şi realitate poate fi ca cea dintre alb şi negru.

De multe ori când pronunţăm acest cuvânt ”alegeri” ne gândim imediat la spectrul politic, la alegerile politice. De această dată nu vreau să vă vorbesc de politică pentru că sunt momente în an când trebuie să uităm de muncă, de probleme şi trebuie să ne relaxăm. Chiar trebuie, în ciuda faptului că are o conotaţie imperativă acest “trebuie”….este corect folosit în acest context.

Chiar dacă avem foarte multă treabă, avem proiecte în desfăşurare, afaceri care par promiţătoare şi ne dorim să le încheiem, trebuie să ştiţi că acestea nu se vor termina niciodată, iar proiectele noi vor veni  unul după altul. Pentru toate aceste motive spun că trebuie să ne rezervăm în perioada verii şi o vacanţă numai pentru noi.  O vacanţă în care să facem doar ce ne place şi să uităm de trebuie: De trebuie să mă trezesc, de trebuie să mă întâlnesc cu X, de trebuie…de trebuie. În vacanţă “trebuie” nu mai trebuie să existe.

După ce am stabilit clar că mergem în vacanţă trebuie să alegem unde ne vom petrece efectiv concediul anul acesta. De ce mergem în acel loc şi de ce trebuie să ţinem cont în alegerea destinaţiei. Dacă mergem în România sau dacă mergem în afara ţării? Personal consider că sunt foarte multe destinaţii turistice interesante de vizitat în România, dar şi foarte multe aspecte care ţin de modul în care se face turism în ţara noastră care te fac să abandonezi ideea.

Te gândeşti şi pui în balanţă foarte mult ineditul locurilor pe care le vizitezi cu preţul pe care îl plăteşti pentru serviciile oferite de hotelul unde eşti cazat şi de staţiune în ansamblu. Am vizitat foarte mult România şi îmi place, am vizitat si alte meleaguri şi am fost placut impresionat de peisaje, de obiectivele turistice etc.

Consider că cel mai important este ca în vacanţă, indiferent de locul în care mergi, să îţi găseşti liniştea, echilibrul interior, puterea de a face lucruri noi şi într-un final să te întorci “în lumea ta” cu baterile încărcate, pentru că “trebuie” să faci atât de multe.

Evoluţia tehnologică din ultimii ani şi schimbul de generaţii au influenţat într-un fel sau altul şi mass media şi implicit economia prin dispariţia unor publicaţii, despre care nu credeam că „vom scăpa” prea curând. În acest fel „lumea s-a mutat pe net” se spune. Şi eu „m-am mutat” pe net, sau mi-am dorit  să intru în legătură cu această „nouă lume”, în strânsă legătură cu „cealaltă”, dar care are reguli diferite de comunicare.

În acest mod am putut observa cu toţii apariţia unor noi lideri de opinie, pentru o nouă generaţie. Numai că aceşti lideri îşi au terenul de exprimare şi manifestare pe net, nu la tv, nu în ziar. Ei sunt pe net şi atât. Îniţial responsabilii de buget ai companiilor de publicitate nu au acordat o prea mare importanţă site-urilor de internet, numai că acum lucrurile se schimbă.

Liderii de opinie ai generaţiei messenger, figură de stil ce am observat că se foloseşte, se exprimă pe blog, pe facebook, etc. Opinile lor influenţează comportamentul tinerilor, inclusiv cel de cumpărare. Astfel am observat cum sunt promovate prin post-uri plătite produse ce se adresează publicului ce navighează de când se ştie pe internet. În acest mod cei mai importanţi bloggeri au început să „trăiască” din această nouă ocupaţie.

Mai mult decât atât au început să aspire la cucerirea tărâmului pierdut de vechea generaţie de jurnalişti-printul. Un schimb greu de imaginat în urmă cu câţiva ani.

Astfel printre lecturile gratis ce se găsesc la metrou în mod obişnuit a mai apărut încă una, ce îşi are sursa în mediul online, în speţă reprezintă transpunerea în pagină a unui blog: Dailycotcodac.ro

S-a întâmplat pe data de 6 Iulie şi a fost reprezentat de  un ziar satiric de opt pagini! Trebuie menţionat că formatul acesta Dailycotcodac.ro nu are o apariţie zilnică. Se doreşte ca următorul număr să apară la sfârşitul verii. Totuşi trebuie să remarc această  inedită apariţie pentru new media românească.

Primul tiraj Dailycotcodac.ro a fost de 10.000 de exemplare. Un alt aspect interesant este acela că printre cei ce scriu la Dailycotcodac.ro se numără şi Dan Voiculescu, un politician cu o vastă experienţă ce încearcă într-un fel sau altul să se apropie şi de „noua generaţie”.

Influenţa new media asupra lecturii matinale ….de metrou

Evoluţia tehnologică din ultimii ani şi schimbul de generaţii au influenţat într-un fel sau altul şi mass media şi implicit economia prin dispariţia unor publicaţii, despre care nu credeam că „vom scăpa” prea curând. În acest fel „lumea s-a mutat pe net” se spune. Şi eu „m-am mutat” pe net, sau mi-am dorit  să intru în legătură cu această „nouă lume”, în strânsă legătură cu „cealaltă”, dar care are reguli diferite de comunicare.

În acest mod am putut observa cu toţii apariţia unor noi lideri de opinie, pentru o nouă generaţie. Numai că aceşti lideri îşi au terenul de exprimare şi manifestare pe net, nu la tv, nu în ziar. Ei sunt pe net şi atât. Îniţial responsabilii de buget ai companiilor de publicitate nu au acordat o prea mare importanţă site-urilor de internet, numai că acum lucrurile se schimbă.

Liderii de opinie ai generaţiei messenger, figură de stil ce am observat că se foloseşte, se exprimă pe blog, pe facebook, etc. Opinile lor influenţează comportamentul tinerilor, inclusiv cel de cumpărare. Astfel am observat cum sunt promovate prin post-uri plătite produse ce se adresează publicului ce navighează de când se ştie pe internet. În acest mod cei mai importanţi bloggeri au început să „trăiască” din această nouă ocupaţie.

Mai mult decât atât au început să aspire la cucerirea tărâmului pierdut de vechea generaţie de jurnalişti-printul. Un schimb greu de imaginat în urmă cu câţiva ani.

Astfel printre lecturile gratis ce se găsesc la metrou în mod obişnuit a mai apărut încă una, ce îşi are sursa în mediul online, în speţă reprezintă transpunerea în pagină a unui blog: Dailycotcodac.ro

S-a întâmplat pe data de 6 Iulie şi a fost reprezentat de  un ziar satiric de opt pagini! Trebuie menţionat că formatul acesta Dailycotcodac.ro nu are o apariţie zilnică. Se doreşte ca următorul număr să apară la sfârşitul verii. Totuşi trebuie să remarc această  inedită apariţie pentru new media românească.

Primul tiraj Dailycotcodac.ro a fost de 10.000 de exemplare. Un alt aspect interesant este acela că printre cei ce scriu la Dailycotcodac.ro se numără şi Dan Voiculescu, un politician cu o vastă experienţă ce încearcă într-un fel sau altul să se apropie şi de „noua generaţie”.