Posts Tagged ‘Coppole Medici’

Jurnal de călătorie

În aceasta vacanta am călătorit împreună cu soţia mea prin mai multe oraşe din Italia. Ne-am obişnuit ca în fiecare vară să mergem singuri in concediu, iar iarna să fim alaturi de prieteni si colegi. Ne place să călătorim cu maşina pentru că ne oferă privilegiul de a vedea peisaje superbe, şosele perfecte şi locuri de parcare, ceea ce nu avem încă în ţară.

Unele dintre lucrurile de care ne minunăm noi, românii când mergem în străinătate sunt banale. Banal vă poate părea şi faptul că le menţionez printre lucrurile pentru care alegem să călătorim cu maşina, numai că la noi în ţară lucrurile normale sunt privite ca mari realizări- să nu uitam cu ce fast a inaugurat ministrul Berceanu 20 de km de autostradă între Turda şi Gilău.

Dar să revin la povestea mea de vacantă. Probabil o călătorie cu avionul ar fi mult mai rapidă, mai scumpă dar şi mai saraca din punct de vedere al experientelor.

Am trecut graniţa pe la Naidaş, am înnoptat la Zagreb şi am făcut prima oprire la Firenze. Florenţa poate fi socotită un „imn închinat Renaşterii”, străzile ei fiind pline de biserici şi monumente, iar galeriile ticsite cu picturile şi sculpturile unora dintre cei mai celebri artişti europeni. Cu cinci secole în urmă oraşul era aproape de neegalat, fervoarea lui artistică şi intelectuală nu avea asemănare, iar bogăţia lui era fără pereche. Florenţa a fost patronată de familia de Medici, din care a făcut parte şi Papa Ioan al X-lea şi Papa Clement al VII-lea. Am vizitat aproape tot ce se putea vedea. Am stat trei ore la coadă să intrăm la Galeriile Uffizi care contin o impresionanta colectie de opere de artă ce apartin unora din cei mai mari pictori ai Italiei precum Botticelli, Leonardo da Vinci, Raphael sau Michelangelo, am văzut Palatul Pitti, Domul, Cappele Medici, Palatul Vecchio. Ne-am plimbat prin gradinile Boboli si pe Ponte Vecchio.

Am fost surprinşi să vedem că în Florenţa sunt puţini români, ceea ce ne determina  să credem că Dubai sau alte destinaţii exclusiviste, scumpe, primează în faţa oraşelor culturale. Am revăzut superba zonă Toscana şi ne-am amintit cu drag de vacanţa de acum doi ani petrecută printre plantaţii de măslini şi viţă de vie.

A doua oprire a fost la Sorrento in sudul orasului Napoli, unde am vizitat insula Capri, oraşul-muzeu Pompei ce a fost acoperit de lava vulcanului Vezuviu în 24 August anul 79 I.H. Am făcut plaja la Postiano şi nu am rezistat tentaţiei de a bea limoncello, băutura tradiţională a zonei şi am mâncat lămâi si kiwi culese de mine din curtea interioară a hotelului. Coasta Amalfitana este de neegalat din perspectiva peisajelor ce combina in mod incredibil muntele cu marea si albastrul turcoaz cu verdele intens.

Am plecat apoi pentru cinci zile la Roma, capitala Italiei, unde am vizitat Vaticanul in compania unui ghid vorbăreţ, jumătate american, ce ne-a descris tot ce am vazut. M-au impresionat Cappella Sistina, Biserica St. Petru, pentru mareţia şi grandoarea ei şi mormântul lui Papa Ioan Paul al II- lea. Nu am omis Piazza del Popolo, Piazza di Spagna, Colosseumul, orasul vechi, Columna lui Traian, Basilica Santa Maria Maggiore si am aruncat banuţi în Fontana di Trevi. Roma este într-adevar superbă, foarte vizitată dar şi primitoare, o destinaţie ideală pentru vacanţe reuşite.

Am plecat apoi spre coasta vestica a Italiei, la Rimini, unde am făcut plajă pe un nisip mai fin decât cel din clepsidră. Am vizitat paradisul fiscal San Marino care dincolo de aceasta eticheta este un adevarat muzeu istoric in aer liber care troneaza cu cele trei turnuri pe varful muntelui.

După doua zile pline am pornit spre casă, oprind pentru doua nopţi în Austria, într-o staţiune montană aşezată la 100 km de Viena.

Am intalnit de-a lungul acestei vacante mai multi romani muncind in Italia in domeniul turismului care aveau un comportament exemplar. Ultima noapte de concediu am petrecut-o la Arad, unde ne-am revenit imediat după ce am fost serviţi de un ospătar plictisit de muncă pe un fundal sonor cu muzică de club. Ma întreb de ce românii se schimbă total când lucrează în Italia, Franţa sau alte ţări. Probabil pentru ca apreciaza ceea ce li se ofera, pentru ca acolo regulile sunt respectate deoarece nu au caracter abuziv, pentru ca sunt apreciati in functie de valoarea lor, pentru ca nu sunt jigniti, pentru ca primesc respectul celor ce ii conduc. Am acumulat multe experiente si am avut sansa sa respir un aer curat, mai putin poluat din punct de vedere al climei, dar si moral si mai ales am simtit pulsul unor locuri in care oamenii zambesc pe strada si nu sunt impovarati de greutati, nedreptati si neputinte.

Cel mai important lucru pe care il facem de fiecare data cand avem ocazia sa calatorim este acela de a invata. Invatam de la oamenii din jur, invatam din estetica locurilor, invatam de la natura care ofera multe exemple de organizare si manifestare. Nu trecem nepasatori pe langa o vitrina amenajata cu gust, nu ne ferim sa admiram arhitectonica fie si a unei bancute dintr-un parc sau a unui cos de gunoi, nu ezitam sa fim atenti la modul in care sunt amenajate spatiile verzi din orase, observam cum sunt organizate si iluminate parcarile sau cum sunt asfaltate trotuarele in acord cu estetica unei strazi.

Ma intreb cati dintre politicienii romani care calatoresc frecvent in alte tari pe bani publici fac acelasi lucru. Cat si ce invata acolo in conditiile in care sunt transferati de la aeroport in hoteluri de 5 stele de unde probabil ca nu mai ies decat pentru eventuale cumparaturi de lux. Etapa in care se afla acum tara noastra nu ma determina sa cred decat ca politicienii nostri nu au mers niciodata pe strazi cu orele si nu au privit niciodata in jur.

Eu cred in continuare ca ceea ce trebuie sa facem cu totii este sa invatam permanent din orice calatorie sau intamplare, fie ca te afli in Romania sau in alte tari. Exista potential in fiecare dintre noi si in fiecare loc si acesta trebuie exploatat.