Sunt afectaţi  tot acei români ce au cele mai mici venituri.  Situaţia în care s-a ajuns în prezent este o consecinţă clară a lipsei de viziune şi strategie economică a ultimilor ani. Este o consecinţă a sugrumării an de an a bugetelor,  prin “afaceri” bine meşteşugite;  vânzări subevaluate, achiziţii supraevaluate şi tot felul de “combinaţii” economice, ascunse în spatele protecţiei politice. Investiţiile străine de anvergură nu au fost încurajate, aşa cum se procedează în toate ţările din jurul nostru prin avantaje economice. Mulţi dintre investitori nu stiau unde şi cât să dea spagă, tocmai de aceea au renunţat la a mai investi în ţara noastră.

În ţară a început să circule un zvon ce ne aminteşte de perioada ultimilor ani de comunism când se simţea în aer tensiunea iminentului sfârşit al regimului totalitar. Astăzi, la 20 de ani de la însângerata revoluţie a libertăţii se fac tot mai dese analogiile cu regimul comunist si conducerea “totalitară” a preşedintelui Traian Băsescu. Din ce în ce mai mulţi oameni vorbesc de “o nouă revoluţie”,  de “proteste de stradă la fel ca în Grecia”.  Ceea ce ne diferentiază, pe noi romanii de greci este că avem o rezistentă mai mare la umilire, ne lasăm călcaţi mai mult în picioare.

E trist că o să vedem din ce în ce mai mulţi bătrâni cerşind, din ce în ce mai mulţi români ce pleacă umiliţi şi cu capul plecat din ţară lor pentru a munci  în străinătate, din ce în ce mai multi copii ce nu vor putea să meargă la şcoală din lipsa banilor. E trist să mă gândesc la faptul că multe dintre proiectele de infrastructura in derulare isi vor gasi sfarsitul prematur.

Care este soluţia?  Cu siguranţă toţi cei ce au puterea în semnătură ar trebui să nu uite că deciziile lor însumate afectează întreaga economie, iar încrengătura de interese şi influenţe se răsfrânge asupra tuturor românilor.  Ar trebui toţi cei ce au puterea politică să gândească şi la nivel macroeconomic şi să inveţe sensurile cuvintelor: empatie, solidaritate şi naţionalism.