Posts Tagged ‘Traian Basescu’

Preşedintele dictator, “singur” împotriva unei ţări

Singur este un cuvânt metaforic, pus în ghilimele pentru că “preşedintele nostru” nu este singur, este alături de gaşca sa, din care şi marinarul de la Voluntari ar vrea să se apropie cât mai mult şi căreia îi seamănă.

Numai că, chiar dacă preşedintele nu este singur, deciziile sunt luate individual de acesta, restul fiind doar de decor, sau fiind doar simplu: rest.

Singurele măsuri anti-criză gândite de preşedintele atotștiutor au fost minimaliste, simpliste şi îndreptate tot împotriva românilor cu venituri mici.

Numai că socoteala a fost bună, dar a fost dată peste cap de un “trădător” ungur, ce a votat pentru toţi românii atunci când s-a pus în discuţie în cadrul curţii constituţionale diminuarea pensiilor.

Astfel, planul de rezervă al preşedintelui nu a fost reprezentat de o măsură excepţională împotriva dezastrului economic ce ne aşteaptă, ci a fost reprezentat tocmai de accelerarea apropierii acestui dezastru prin creşterea TVA. În acest context “prea iubitul marinar” de la Cotroceni şi-a pus în cap atât pensionarii, cărora a vrut să le taie din pensie, cât şi mediul de afaceri ce îl sufocă prin această nouă masură.

De pensionari sunt convins că nu îi pasă foarte mult, pentru că nu reprezintă electoratul sau favorit, în schimb electoratul din mediul urban reprezentat şi de micii întreprinzători a contribuit într-un mod decisiv la realegerea acestuia în funcţia de preşedinte.

Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu “marinarul dictator” de la Voluntari, încet dar sigur, într-un mod sau altul îşi va întoarce împotriva sa, prin gesturile pe care le face o mare parte din voluntăreni.

Acest lucru îl observ din ce în ce mai mult din discuţiile pe care le am cu oamenii de rand, aceştia se conving de faptul “că este un om fals” ce îşi face doar hatârul personal, ce este mai important decât nevoile comunităţii.

Este trist să constat aceste lucruri care dacă nu ar avea o miză pentru noi toţi ar putea face parte dintr-o piesă de teatru scrisă de Caragiale de care să ne amuzăm cu poftă.

Organizarea dezinformării- Specialist, “prea iubitul” Pandele Florentin Costel

Observ pe zi ce trece faptul că în Voluntari are loc o dezinformare organizata la cel mai înalt nivel, partea neplăcută e că acest lucru se realizează din bani publici, urmărind scopuri meschine ale unor jocuri politice murdare.  Acest gen de jocuri politice despre care am să vă vorbesc în cele ce urmează au rolul de a menţine imaginea “imaculată”  “a prea cinstitului marinar”, dar ştiţi foarte bine că tot ce este realizat artificial, mai ales în PR nu are cum să dureze. Nimic nu durează dacă nu are o bază solidă pe care să se sprijine.

În cadrul campaniei prezidenţiale din 2009 “prea iubitul” Pandele a trimis fiţuici de susţinere în favoarea “marelui salvator” Traian Băsescu, după care a trimis din partea primăriei prin funcţia ocupată de acesta o scrisoare prin care se dezicea de fiţuica trimisă anterior. Curat-murdar, vorba lui Nenea Iancu. Vorbim despre caracter, onoare şi consecvenţă politică? Eu zic să ne abţinem în contextul de faţă.

Vă reamintesc  că în urmă cu ceva timp “prea iubitul” primar se dezicea de PSD, susţinându-l pe Traian Băsescu şi politicile acestuia şi afirma următoarele: ”În opinia mea, PSD nu mai reprezintă adevărata stângă românească. Apreciez că România are nevoie, mai mult ca oricând, de un nou proiect politic, care să reprezinte românii ce nu se organizează în clanuri, găşti sau haite. Este nevoie de o formaţiune politică nouă, care să îşi arate cu adevărat interesul faţă de cetăţean, de alegătorul de zi de zi. În acest context, mi-aş dori ca iniţiativa grupului independenţilor, condus de deputatul Gabriel Oprea, să se materializeze în crearea unei noi formaţiuni politice, care să reprezinte noua stângă a politicii româneşti. Mai mult decât atât, susţin ideea reformării statului, promovată de preşedintele Traian Băsescu”.

Acum este supărat pentru că oamenii din Voluntari îl asociază cu măsurile politice luate de administraţia centrală în frunte cu Traian Băsescu.

Din acest motiv consider că a trimis din nou o “fiţuică nesemnată”, atribuită altora pentru a avea motiv să se scuze şi să spuna că: “Nu înţeleg de ce primarul este asociat cu măsurile luate la nivel guvernamental. Eu unul cred că guvernul este alcătuit din specialişti care au atribuţiile lor iar un simplu primar nu poate juca nici un fel de rol în deciziile luate de aceştia.”

Să îl luminăm noi, poate îi este greu: Pentru că în urmă cu ceva timp îl susţineai pe Traian Băsescu şi reforma statului promovată de acesta.

Oare cât timp mai credeţi că voluntărenii se vor mai lăsa păcaliţi? Eu cred că nu foarte mult timp şi vor înţelege care este cu adevărat caracterul “de marinar plimbăret” al lui Pandele.

Pandele nu urmăreşte decât un singur scop: SCOPUL PERSONAL.

România în pragul falimentului

Anul trecut, pe vremea când România ştia despre criză economică doar din zvonuri, preşedintele Traian Basescu ne încuraja să nu ne facem griji pentru că România nu are probleme de acest gen şi acuza presa că face furtună într-un pahar cu apă. Acum când criza a pus în cui bugetul statului se recurge la măsuri de forţă: tăierea grosolană din salariile bugetarilor şi pensiile celor ce au contribuit o viaţă întreagă la asigurările sociale.

Sunt afectaţi  tot acei români ce au cele mai mici venituri.  Situaţia în care s-a ajuns în prezent este o consecinţă clară a lipsei de viziune şi strategie economică a ultimilor ani. Este o consecinţă a sugrumării an de an a bugetelor,  prin “afaceri” bine meşteşugite;  vânzări subevaluate, achiziţii supraevaluate şi tot felul de “combinaţii” economice, ascunse în spatele protecţiei politice. Investiţiile străine de anvergură nu au fost încurajate, aşa cum se procedează în toate ţările din jurul nostru prin avantaje economice. Mulţi dintre investitori nu stiau unde şi cât să dea spagă, tocmai de aceea au renunţat la a mai investi în ţara noastră.

În ţară a început să circule un zvon ce ne aminteşte de perioada ultimilor ani de comunism când se simţea în aer tensiunea iminentului sfârşit al regimului totalitar. Astăzi, la 20 de ani de la însângerata revoluţie a libertăţii se fac tot mai dese analogiile cu regimul comunist si conducerea “totalitară” a preşedintelui Traian Băsescu. Din ce în ce mai mulţi oameni vorbesc de “o nouă revoluţie”,  de “proteste de stradă la fel ca în Grecia”.  Ceea ce ne diferentiază, pe noi romanii de greci este că avem o rezistentă mai mare la umilire, ne lasăm călcaţi mai mult în picioare.

E trist că o să vedem din ce în ce mai mulţi bătrâni cerşind, din ce în ce mai mulţi români ce pleacă umiliţi şi cu capul plecat din ţară lor pentru a munci  în străinătate, din ce în ce mai multi copii ce nu vor putea să meargă la şcoală din lipsa banilor. E trist să mă gândesc la faptul că multe dintre proiectele de infrastructura in derulare isi vor gasi sfarsitul prematur.

Care este soluţia?  Cu siguranţă toţi cei ce au puterea în semnătură ar trebui să nu uite că deciziile lor însumate afectează întreaga economie, iar încrengătura de interese şi influenţe se răsfrânge asupra tuturor românilor.  Ar trebui toţi cei ce au puterea politică să gândească şi la nivel macroeconomic şi să inveţe sensurile cuvintelor: empatie, solidaritate şi naţionalism.

Să pierzi şi să fii supărat este normal. Să câştigi şi să fii mai supărat decât cei ce au pierdut este dureros

Politica în România nu se dezminte nici la început de 2010, rămâne la fel de imprevizibilă.  După formarea guvernului, împreună cu grupul independentilor condus de generalul Oprea, ajuns ministru la apărare şi UDMR, PD-L-ul a cedat colegilor de guvernare şi câteva funcţii de prefect.

Cea din Ilfov a fost cedată independenţilor şi este acum ocupată de către un apropiat al ministrului apărării Gabriel Oprea. Nimic rău, în conditiile  în care nu vorbim de moralitate în politică, referindu-ma la faptul ca PD-L-ul a castigat alegerile in judetul Ilfov si cu toate acestea a ramas fara prefectul ce reprezenta acest partid.

Este totuşi de urmărit evoluţia politică din ultima perioadă a domnului Oprea, ce a reuşit cu abilitate să rămână ministru şi mai mult decât atât să-şi exercite influenţa asupra numirii unui nou prefect în Ilfov.

Prin urmare, fostul prefect PD-L, Valentin Delcea a fost eliberat din funcţie şi retrogradat subprefect. În funcţia de prefect a fost numit Dan Cornel Baranga, prin decizia de numire a acestuia, semnată de premierul Emil Boc, ce a fost publicată vineri 8 Ianuarie în Monitorul Oficial.

Acum se pune o problema ce nu are legătură cu un partid politic sau altul, ci cu principiile ce stau la baza valorizarii rezultatelor obţinute. Ce îi mai poate motiva pe aceşti oameni, dacă câştigători fiind tot au primit nuieluşe la palmă ?

De aici ne punem un semn de întrebare cu privire la ce se întamplă în PD-L din acest punct de vedere, dar şi în legătură cu principiile lăsate moştenire de Traian Băsescu.

În acest context membrii PD-L-ului, începând cu liderii importanţi ai  partidului şi­-au manifestat intenţia de a-şi da demisia în bloc. Urmează oare să avem în Ilfov primari independenţi? Sau directori de deconcentrate independenţi?

Rămâne de văzut.

O ţară, doi preşedinţi

Alegerile prezidenţiale din România s-au încheiat. Au câştigat ambii candidaţi. Adicătelea cum vine asta?…ar întreba cetăţeanul turmentat mai mult  de confuzia anunţului,  decât de aburii alcoolului.

Păi aşa bine: Geoană în România, Băsescu în afară!

Suportaţi o mică discuţie despre modul în care Băsescu a câştigat în afara României? O mică discuţie, aşa de blog, şi de amorul dreptăţii care în România, de-a pururi va umbla cu capul spart…?

OK, să discutăm aşadar…!

S-au spus multe vorbe  în taberele politice,  zilele acestea, şi multe dintre ele la supărare. S-a mers până acolo încât, s-a sugerat că ar trebui să considerăm votul românilor din diaspora mai puţin important decât al celor din ţară. Este, evident, o exagerare! Orice cetăţean român cu drept de vot, trăitor oriunde l-au dus paşii pe această planetă, are un cuvânt de spus prin votul lui.

Problema pe care o incriminez şi o consider demnă de a ne da de gândit, constă în MODUL în care s-au câştigat alegerile în afara ţării.

În condiţiile în care, Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia a tras, încă din 5 noiembrie, un semnal de alarmă cu privire la modalitatea în care se pregătea organizarea scrutinului electoral din Italia, respectiv fraudarea acestuia, ne mai mirăm de ce arată aşa de ciudat  repartiţia procentuală a voturilor colectate din străinătate? Să luăm de pildă  Italia. Toate locaţiile în care s-a decis amplasarea  celor de  55 de secţii de votare,  au fost decise în funcţie de controlul total pe nişte băieţi harnici şi pricepuţi la făcături cu aspect legal ( şi m-aş referi doar la deputatul cu nume de aliment: William Branză) îl puteau exercita asupra membrilor din comisii. Tot ei aveau să gestioneze şi   fluxul electoral, în aşa fel încât să iasă stamba la cot, în favoarea tătucului bătauş (şi aici mă refer, evident, la Băsescu).
Ştiţi cum au arătat aceste secţii de votare?

Majoritatea lor au fost  improvizate în săli de cinematograf, hoteluri sau sedii ale unor asociaţii, nefiind din punct de vedere legal  adecvate desfăşurării scrutinului electoral, deoarece asupra acestora nu se putea produce un control real.
Sunt de asemenea dovezi indubitabile ale turismului  electoral, dar şi a mitei  electorale,  elemente ce au caracterizat votul de duminică nu numai în ţară, ci şi în străinătate.

Să ne mai amintim  aşa, în treacăt, şi  evenimentul prin care a fost inlăturat din Guvern  Dan Nica, tocmai pentru că  democrat-liberalii să ia Ministerul de Interne,  iar structurile obediente  acestuia să închidă ochii şi să acopere operaţiunile de fraudare.

Una peste alta, Traian Băsescu s-a reîntors la Cotroceni, loc din care, de fapt, nici n-a apucat să plece. Contestat, discutat şi mai ales „amputat”, căci, altfel,cum  s-ar putea numi felia pe care a ştiut s-o menţină mereu lipsa în clasa politică românească şi care a dus la lipsa oricărei solidarităţi şi respect în interiorul acesteia?

Ceea ce este trist este faptul că, în timp ce noi ne exprimăm punctele de vedere, care pe bloguri, care la televizor, care la coadă la piaţa de vechituri, a doua ţară cea mai săraca din Uniunea Europeană, România,  are mici speranţe să dezgheţe ajutorul de la FMI. Între timp, planează asupra noastră, precum asupra leşurilor de după o bătălie cumplită, corbii negri ai şomajului, recesiunii, devalorizarea leului, falimentul…să mai continui?